sâmbătă, 29 august 2015

Comunicat de presă - Concursul Naţional de Poezie «Octavian Goga»

Pentru omagierea operei şi personalităţii unuia dintre cei mai valoroşi poeţi români, Octavian Goga, Muzeul Memorial „Octavian Goga” din Ciucea în colaborare cu Consiliul Judeţean Cluj, Direcţia Judeţeană Pentru Cultură Cluj şi Uniunea Scriitorilor - Filiala Cluj organizează Concursul Naţional de Poezie «Octavian Goga» . Concursul este deschis tuturor creatorilor de literatură din ţară .
Condiţii de participare
Pot participa orice autori, indiferent dacă sunt membrii ai unor asociaţii profesionale sau dacă au  volume publicate sau nu.
Textele  dactilografiate în două exemplare, se vor expedia până în data de 21 septembrie  2015 pe adresa: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Cluj, Piaţa Unirii nr 1, 400433 Cluj-Napoca, tel /fax : 0264/597616 . Textele trimise nu se înapoiază.
Fiecare concurent va mai expedia alăturat şi un scurt C.V. conţinând numele, prenumele, vârsta, adresa, numărul de telefon şi un rezumat al activităţii literare.
Se vor expedia maximum 10 poezii
Fiecare plic va purta menţiunea: Pentru concursul « Octavian Goga ».
Premianţii ultimilor două ediţii sunt rugaţi să nu trimită texte .
MUZEUL MEMORIAL``OCTAVIAN GOGA``va acorda premii constând în publicaţii proprii ale muzeului .
Festivitatea de premiere va avea loc la Muzeul Memorial „Octavian Goga”  din Ciucea  în 4 octombrie 2015.
Informaţii suplimentare se pot obţine la telefon 0264/597616 – Direcţia Judeţeană pentru Cultură Cluj, persoană de contact: Victor Cubleşan.
                                                         
                                                             Manager,
                                                   dr. Ioana Lidia Ilea


joi, 27 august 2015

Dublă lansare de carte la Baia Mare !

 
                                  
 Luni, 31 august 2015, orele 13,00 în Sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean, va avea loc prezentarea volumelor „Linişte divină” a scriitoarei Flavia Cosma şi „Viaţa reală şi alte poeme”, autor Luis Raul Calvo.
Moderatorul evenimentului va fi scriitoarea Florica Bud, preşedintele Cenaclului Scriitorilor din Maramureş. Intrarea liberă.
Notă. Afişul este realizat de scriitorul albanez BAKI YMERI.

                                                                            
                                                                                                         GDL

Zece coruri din cinci ţări selectate participă la cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional Coral “Liviu Borlan”

Asociaţia „Prietenii Armoniei” şi Corala ARMONIA, organizează, în perioada 3-6 septembrie, o noua ediţie a Festivalului Internaţional Coral “Liviu Borlan”. Pentru a V-a ediţie a festivalului au fost selectate zece coruri, din Bulgaria, Letonia, Macedonia, Serbia, România. Festivalul-concurs debutează vineri, 4 septembrie, la ora 16.00, la Casa Tineretului din Baia Mare.
Juriul festivalului este format din: prof. univ. dr. Dan Cezar Buciu, de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti - preşedintele juriului; prof. Marcin Tomczak – Academia de Muzică “Stanislaw Moniuszko”, Gdansk, Polonia; conf. univ. dr. Grigore Mircea Cudalbu – Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti; conf. univ. dr. Ionică Pop – Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca; lector univ. dr. Bogdan Cojocariu – Universitatea de Arte “George Enescu”, Iaşi; prof. Inessa Bodyako – Academia de Muzică, Minsk, Belarus ; conf. univ. dr. Emilia Moraru – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău, Republica Moldova; prof. Mariana Tîlcă – Liceul de Arte Baia Mare.
Partenerii festivalului sunt: Primăria Baia Mare, Consiliul Judeţean Maramureş, Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Maramureş, Federaţia Internaţională Corală, Asociaţia Naţională Corală din România, Asociaţia Turnului Ştefan, Şcoala populară de arte Liviu Borlan, Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Maramureş, Biblioteca Judeţeană «Petre Dulfu», Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş, Asociaţia Om pentru Om, Clubul Rotary Baia Mare.
Premierea şi spectacolul de gală vor avea loc sâmbătă, 5 septembrie, la ora 16.30, în Piaţa Cetăţii din Baia Mare, spre care se va porni din Piata Revoluţiei, la ora 16,00 într-o parada însoţită de Fanfara municipală, dirijor Florin Mătăsaru.
Tot sâmbătă, între orele 9.30 şi 13.00, în Sala polivalentă a Hotelului “Mara” vor avea loc patru workshopuri, având ca temă muzica corală.
La cinci ani de la debutul festivalului, a văzut lumina tiparului volumul “Cântecul, oglinda sufletului”, autor Viorica Pârja. Cartea se adaugă celorlalte patru volume, care conţin biografia şi creaţiile compozitorului Liviu Borlan.


                                                                                   Gelu Dragoş

Poezii de Ben Corlaciu

 Efigii în ceară

În parcul acela imens, într-o seară,
oamenii vineţi, fără plamâni,
scriau lapidar, cu ambele mâini,
un cuvânt pe un petec de ceară.

Cuvântul acela suna: ftizie.
fiecare însă-l scria diferit,
cu acelaşi condei de lemn înnegrit
şi-aceeaşi nesănătoasă beţie.

Cei ce-aşteptau să le vină rândul
mureau fără cei dinaintea lor.
Ca un pumnal, condeiul
se îndrepta spre pieptul tuturor,
în locul plămânului sec, străpungându-l.

Când oamenii vineţi piereau,
umbrele lor, aiurând, se-ntorceau
în sanatoriul din parcul imens şi gol.


Joc de Hydrargir

Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,
pentru adormire după crugul zilelor.
în ultimul pahar dansul baccililor
ca un exod lunar se arcuia.

Cântecul violei în pieptul osos
se înăbuşea murind cu plamânii,
mai palidă, uscată, pielea mâinii,
pe ultimul pahar, tremura.

Cei din urmă prieteni, baccilii, scânceau
lugubra melodie a ultimei toamne:
acompaniindu-i, gura mea, Doamne,
te înjura şi ochii, demenţi, râdeau.

Mercurul termometrului spart se scalda
în vinul închegat al ultimei nopţi -
în sângele altei neîndurate morţi.

Sfârşitul, îndepărtatul sfârşit, zăbovea
prin aluviunile coastelor rărite.

Ben (Benedict) Corlaciu s-a născut la 6 martie 1924, la Galați şi a copilărit la Groşii Ţibleşului, Maramureş, de unde era mama lui. A murit la 15 iunie 1981, la Paris, în staţia de metrou, în condiţii suspecte. A studiat la București, absolvind Facultatea de Litere și Filozofie, a fost redactor la revistele “Albatros” ( cu Geo Dumitrescu și Dinu Pillat ), „Flacăra” ( cu Adrian Păunescu ), iar în 1975 s-a stabilit în Franța. Pentru a-și aduce familia a fost nevoit să facă  greva foamei, în fața Ambasadei române din Paris și a reușit. Poet, prozator, traducător, menționat și de George Călinescu în a lui Istorie a Literaturii Române, el este un nume practic necunoscut la noi, deși ar merita să fie citite și cărțile sale reeditate. Apreciem cu atât mai mult gestul Primărie Groşii Ţibleşului, a dl. Nicolae Burzo, de a dezveli un bust al scriitorului Ben Corlaciu în faţa şcolii din localitate, care de sâmbătă, 29 august 2015, îi va purta numele.
Opera lui Ben Corlaciu: Tavernale”, Bucureşti, 1941; „Pelerinul serilor”, Bucureşti, 1942; „Arhipelag”, Bucureşti, 1943; „Manifest liric”, Bucureşti, 1945; „Moartea lângă cer”, Bucureşti, 1946; „La trântă cu munţii”, Bucureşti, 1949; „Candidatul”, Bucureşti, 1950; „ Timpii de aur”, Bucureşti, 1951;  

                                                                                                            GDL


miercuri, 26 august 2015

Sute de cărţi şi documente rare au dispărut din Bibliotecile Transilvaniei. Valoarea pierderilor este inestimabilă. Cazul Teleki-Bolyai

Furtul de cărți rare de la Biblioteca Teleki-Bolyai și o anchetă care trebuie urgentată
Spre sfârșitul anului 2010, prin acțiunea publică a unui enigmatic personaj, bine ascuns sub un nume de împrumut – Dan Apostol -, presa mureşeană afla despre dispariţia unui important număr de cărţi de valoare din fondul Bibliotecii Teleki-Bolyai. A fost un pic de tevatură… şi cam atât. În scrisoarea difuzată în media de acel Dan Apostol era indicat ca suspect principal un individ misterios şi cu reputaţie îndoielnică, Dobos Ferenc (care se pare că a dispărut imediat), iar Spielmann Mihaly, în calitate de şef de secţie al Bibliotecii Teleki-Bolyai la momentul respectiv, a dat declarații destul de eliptice. Unde ne aflăm astăzi cu ancheta după patru ani de la sesizarea dispariției cărților, căci momentul (sau momentele?) e greu de stabilit. Oare se va repeta istoria din deceniul patru când a avut loc o situaţie aproape identică?
Ce s-a furat de fapt?
La începutul lunii noiembrie 2010, după ce în presă a apărut scrisoarea semnată ”Dan Apostol”, Inspectoratul Județean Mureș, prin serviciul de specialitate, s-a autosesizat demarând cercetările preliminare care se impuneau în acest caz. În respectiva scrisoare remisă presei de Dan Apostol (!?), șeful secției Teleki-Bolyai, Spielmann Mihály, era acuzat că ar fi scos cărţile din bibliotecă şi le-ar fi vândut. Mai precis, semnatarul acelei scrisori, menționa: „Distinsul intelectual (cu trimitere la Spielmann Mihály), ajutat de bunul său amic Dobos Ferenc au făcut o selecţie pe sprânceană a cărţilor de valoare după criterii doar de ei ştiute şi au cenzurat o serie de valori din această categorie pe care au decis să le exporte pe filieră ungară spre Occident, pentru a delecta un public mai puţin numeros, format din elita colecţionarilor”. Desigur, aceste acuzații trebuie lămurite de poliție care, dealtfel, la momentul respectiv a și demarat ancheta în colaborare și cu Poliția ungară, întrucât și acolo ar mai fi avut loc furturi similare. Potrivit declarației directorului Bibliotecii Județene Mureș, instituție căreia i se subordonează Biblioteca Teleki, dr. Monica Avram, cea care a inițiat inventarul, ar fi dispărut un număr de 538 de cărţi, foi volante, broşuri. Nu ar fi dispărut incunabule, unicate, dar în schimb ar fi lipsuri din toată perioada de tipărire. Pentru secolul XVI sunt 17 lipsuri, pentru secolul XVII sunt 111 documente lipsă, pentru secolul XVIII sunt 65, iar pentru secolul următor, 50 de lipsuri. După 1900 sunt 257 lipsă şi fără an de publicare 38, deci în total 538 de documente. Biblioteca Teleki-Bolyai (foto) este constituită din mai multe fonduri, lipsurile nu sunt numai din Fondul Teleki care are 40.000 de volume și la care s-au adăugat în timp Fondul Bolyai, Fondul Turnovski, Fondul de Dublete, Fondul Mixt, Fondul Depozitului Nou.
Ce spune Poliția, azi, despre furtul de la Teleki-Bolyai?Contactat de subsemnatul, dl. comisar șef Cătălin Rădulescu din partea Poliției Mureș și cel care răspunde de ancheta în cazul furtului de la Biblioteca Teleki-Bolyai, a răspuns prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituției, d-ra inspector de poliție Andreea Pop, faptul că ”în ceea ce privește ancheta în acest caz continuă, dar nu sunt informații noi.” Sperăm sincer să se înregistreze și progrese într-un timp cât mai rezonabil și care să ducă în final la descoperirea făptașului (făptașilor). Nu de alta, dar în caz contrar s-ar putea ca furtul să se soldeze cu același rezultat ca cel descoperit în 1937, în aceeași instituție. Deci, după cum vedeți, există un precedent. Sperăm ca măcar de data aceasta să fie o altă finalitate.
La Mureș se continuă ”o tradiție” inaugurată imediat după 1990.
Nadăşa, Ulieş, Sângeorgiu de Câmpie, Sărmaşu, Sâmpetru, Pogăceaua sunt doar câteva localităţi unde au fost contabilizate infracţiuni, din totalul celor 18 furturi înregistrate la Poliţia Mureş. La Ulieş spre exemplu, au dispărut şapte cărţi vechi şi rare. “Cazania lui Varlaam”, o scriere veche şi foarte importantă a fost furată şi de la Sâmpetru şi de la Pogăceaua (Pogăceaua este un caz foarte interesant, insuficient investigat considerăm noi, de către cei în drept), “Apostolul”, o scriere din 1683, a fost furată de la Sărmaşu, la fel ca şi “Predicile lui Petru Maior”. Bizară ni se pare şi situaţia semnalată nouă despre două scrieri foarte importante “Antologicon” şi “Octoih”. Acestea ar fi plecat – potrivit sursei noastre – cu forme legale la Mitropolia de la Alba Iulia, dar acolo nu se mai regăsesc în inventare. Poate dăm un subiect de cercetare Poliţiei mureşene. Ar fi interesant de ştiut ce s-a întâmplat cu importanta şi valoroasa colecţie de icoane a lui Ioan Vlasiu de la Deda-Bistra, dispărută imediat după 1989. Câteva zeci de icoane au fost cărate într-o singură noapte de către indivizi care, prin modul de operare, dovedeau o cunoaştere foarte bună a locaţiei unde se găseau. În mod cert, a fost un furt comandat. Personal, am încă multe dubii referitoare la situaţia incertă a obiectelor de patrimoniu din colecţia aflată în Casa parohială din Săcalu de Pădure. La luarea în primire a funcţiei de către noul paroh – dar în lipsa celui vechi, care fusese mutat disciplinar – acesta a sesizat lipsa unor obiecte. A refuzat să semneze atunci procesul-verbal. Între timp, vechiul preot care ar fi putut foarte bine (şi chiar era necesar) să dea nişte explicaţii mai marilor lui de la Protopopiatul Reghin a fost scos din preoţie şi şi-a pierdut urma prin Spania.
Multe cărți rare în parohii. Sunt ele oare asigurate corespunzător?
Cu mai mulţi ani în urmã, Elena Mihu, expert în carte rarã, cu care am purtat o lungă discuție despre patrimoniul mureșean, spune că, citez: ”împreunã cu colegii mei de la Oficiul de patrimoniu (azi, desfiinţat, o datã cu constituirea Direcţiei pentru Culturã, n.r.) am inventariat (investigat) bisericã cu bisericã, sat cu sat, din peste 180 de localitãţi mureşene… Dupã care, pentru fiecare parohie, redactam declaraţii, procese verbale, pãstrate azi şi la Direcţia pentru Culturã, Mureşul fiind unul dintre puţinele judeţe din ţarã care deţine asemenea evidenţe”. Aceste eforturi ale unui colectiv mic, dar inimos condus de regretatul profesor Valeriu Lazãr, a fãcut ca în judeţul Mureş sã poatã fi scoase la luminã şi redate circuitului cultural aproximativ 2.000 de cãrţi vechi româneşti cu valoare de tezaur. Fãrã a intra în prea multe detalii, meritã subliniat cã, în Mureş, numai Cazania lui Varlaam, din 1643, se pãstreazã în 27 exemplare, din Noul Testament de la Bãlgrad, din 1648, se pãstreazã, de asemenea în 7 exemplare, din Biblia lui Samuil Micu, din 1795, 23 de exemplare, dar lista cu asemenea cãrţi-tezaur, azi, raritãţi, ar putea continua. Printre parohiile cu cel mai mare numãr de cãrţi se numãrã cele din Nadãşa, Sânpetru, Murgeşti, Şardu Nirajului (pe Valea Nirajului, la Valea (Iobãgeni), Sãcalu de Pãdure,ş.a.”
România, locul trei într-un top Interpol al furturilor din patrimoniu
Furturile din patrimoniul național nu sunt o noutate pentru spațiul românesc, dar ele au luat un ”avânt” extraordinar după 1990, date fiind condițiile care au fost create după acest moment. Până în 1999, din ţara noastră au fost furate 517 icoane şi 41 de statui, dar şi alte obiecte de artă, printre care un loc aparte îl ocupă cărţile rare. În total, au fost sustrase 1.071 de obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a face parte din patrimoniu. Dintre acestea, 140 au fost furate din muzee sau din ateliere de artă. Alte 303 opere proveneau de la persoane particulare şi colecţionari. În judeţul Mureş, din 1998 şi pânã în 2007, au fost comise 18 furturi. Într-un “top” Interpol, România ocupă locul trei la furturile din patrimoniul cultural naţional. Situaţia însã nu mai alarmează pe nimeni. Şi poate nici nu mai interesează prea mult pe cineva. Asta pentru că, probabil nici nu mai e cine ştie ce de furat. Ceea ce a fost mai de preţ a luat demult calea strãinătății. Cele mai multe furturi de acest gen au avut loc în decembrie 1989 şi în lunile care au urmat. România avea chiar din perioada comunistã o legislaţie în domeniu menită să protejeze bunurile de patrimoniu. Abrogarea acesteia de cãtre “emanaţii” aşa-zisei revoluţii din decembrie – în fapt o loviturã de stat – pusă la cale în interior cu sprijin din exterior, a dat posibilitatea comiterii unui adevărat jaf din patrimonial naţional. Un jaf, care le-a oferit ocazia multor “onorabili” sã-şi completeze colecţiile de artã particulare, iar altora sã traficheze aceste bunuri în afara ţării. Mult timp aceastã situaţie catastrofală a fost favorizată de absenţa unei legi care să protejeze şi să reglementeze patrimoniul cultural naţional. Acum “onorabilii” pot dormi (şi mai) liniştiţi, faptele de acest gen comise de ei sau la comanda lor până în 1996, s-au prescris. Ei sunt acum şi mai onorabili decât au fost. În plus sunt și mult mai bogaţi. Adoptarea Legii nr. 182/2001, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, a venit prea târziu. Apariţia legii, care ar fi trebuit să asigure protecţia obiectelor de patrimoniu, nu a avut efectul dorit de către autorităţi. Lacunele şi aplicarea sa defectuoasă au făcut ca obiectele de artă şi antichităţile să fie comercializate în continuare în afara oricărui control, iar furturile, în special cele comandate, să continue şi chiar să ia amploare.
Și icoanele sunt căutate de hoții autohtoni
Vasile Mureşean, expert în icoane şi picturã bisericeascã, despre icoanele pe lemn și pe sticlă :”Avem în judeţ icoane valoroase şi pe lemn, dar şi pe sticlã. Cele mai vechi icoane pe lemn – 3 bucãţi – sunt din secolul al XVI-lea, apoi 5 din secolul al XVII-lea, pictate de Grigore din Colomeea şi numãrul lor creşte pe mãsurã ce venim mai aproape de timpurile noastre”. În anul 2002, în urma spargerii “Muzeului Bisericesc” din Sãrmaşu, s-au furat – pe lângã 12 icoane de o valoare deosebitã – douã Cazanii ale lui Varlaam, Noul Testament de la Bãlgrad din 1648, un Triod din 1737, ş.a. În total opt cãrţi de mare valoare. Trei dintre cele opt cãrţi, recuperate ulterior, au fost gãsite pe la Bucureşti şi Cluj, dar hoţii nu au fost prinşi. De la Muzeul Bisericesc din Nadãşa, au “dispãrut” 11 icoane bisericeşti de mare valoare şi exemplele pot continua.
Unde pleacă bunurile de patrimoniu din România?
Din analiza fenomenului infracţional, în domeniul protejãrii patrimoniului cultural naţional, rezultă cã modurile de operare folosite pentru comiterea faptelor sunt diverse: furturile din lăcaşuri de cult (biserici, mânăstiri, schituri, case parohiale, cimitire); furturile la comandă din colecţii particulare (de regulã din locuinţele persoanelor fizice), din muzee şi colecţii publice; detecţii şi sãpãturi neautorizate în siturile arheologice; falsificarea operelor de artã; furturile prin substituire – înlocuirea originalelor cu falsuri; traficul cu obiecte de patrimoniu furate şi scoaterea peste graniţã prin întocmirea de documente false. Din 2001 şi pânã în prezent, au fost sãvârşite peste 1200 de infracţiuni, reprezentând furturi de obiecte de artã şi de cult, dar şi distrugeri de bunuri culturale mobile şi imobile. Cele mai multe furturi sunt din lãcaşuri de cult (530), urmate de cele din locuinţe şi colecţii (102), din muzee şi case memoriale (34), din cimitire şi anticariate. În prezent, în urmãrire generalã se aflã 1001 bunuri culturale mobile, iar în urmãrire internaţionalã, 142. Multe dintre obiectele noastre de patrimoniu iau calea Occidentului şi pot fi regãsite, în general, în Austria, Ungaria, Franţa, Germania sau Italia.
S-au furat și locomotive… de patrimoniu
Un succes deosebit, rod al colaborãrii Poliţiei române cu Interpolul, l-a reprezentat recuperarea celor 4 tablouri furate în urmã cu aproape 40 de ani de la Muzeul Brukenhal din Sibiu, respectiv “Portret de femeie”, autor Rosalbla Carriera, “Bãrbat cu luleaua la fereastrã”, autor Frantz von Miierys (1635-1681) – Şcoala flamandã, “Portret de bãrbat cu craniu”, autor maestrul legendei Sfântului Augustin- Şcoala flamandã, (secolul XV) şi “Ecce Hommo”, autor Tiziano Becellioda Codore (1477-1576)-Şcoala italianã. Printr-o laborioasã activitate, Interpol Washington a recuperat aceste opere de artã şi le-a restituit muzeului român în anul 1998. În acelaşi timp, oamenii legii au gãsit şi redat posesorilor peste 1.600 de obiecte de patrimoniu care fuseserã furate. Inventivitatea hoţilor însã nu cunoaşte limite. Poliţiştii au fost uimiţi când cu câțiva ani în urmă au descoperit o escrocherie de proporţii care urmãrea scoaterea din ţarã a 34 de locomotive vechi, considerate obiecte de patrimoniu (locomotive cu abur). Acestea se aflau la punctul de trecere a frontierei din Curtici şi urmau sã fie scoase din ţarã cu complicitatea lui Dumitru Nicolae, expert tehnic din Ministerul Culturii şi Cultelor, el fiind cel care falsificase certificatele de export definitiv pentru cele 34 de locomotive.


                                                                         Integral pe Ziaristi Online

România, prezentă pentru prima dată la Târgul de Carte de la Beijing

România va fi prezentă, pentru prima dată, în perioada 26 - 30 august, la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing - China, cu un stand organizat de Institutul Cultural Român (ICR), având tema "Discover Romania between the books covers".
Conform Mediafax, evenimentele propuse de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii şi ICR Beijing, vor pune în valoare patrimoniul literar românesc şi vor oferi o perspectivă asupra evoluţiilor literare şi editoriale actuale din România.
 Programul românesc include dezbateri şi întâlniri la care vor participa editori, scriitori, traducători, profesori universitari şi jurnalişti români şi chinezi, constituind o ofertă culturală diversificată.
Printre invitaţi se numără scriitori, artişti, critici, jurnalişti, traducători şi alte personalităţi culturale. Din delegaţia românească fac parte scriitorii: Eugen Uricaru şi Horia Gârbea, editoarea Raluca Tudor şi Bogdan Popescu, ultimul directorul Centrului Naţional al Cărţii din cadrul ICR.

La standul României vor fi expuse volume publicate de 14 edituri din spaţiul editorial autohton, printre care: Art, Casa de Pariuri Literare, Corint, Curtea Veche, Humanitas, Editura ICR, Polirom, Orizonturi, Tracus Arte, Vivaldi, Vremea, precum şi albume editate de Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană.

duminică, 23 august 2015

În fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighet, a fost dezvelit bustul filosofului prof. dr. Ion Bălin, fost ambasador al României în Regatul Marocului

Bustul lui Ion (Jean) Bălin amplasat în fața Liceului „Regele Fredinand” a fost dezvelit pe data de 22 august a.c. ora 12.40, eveniment precedat, în stil românesc, de o zvonistică grosolană și de pasiuni pe măsură.
Întâi, s-a zvonit că un număr de 300 de „monarhiști” (cam mulți pentru Sighet!) vor organiza o contra-manifestație, în aceeași zi și în același loc, în fața Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand”, pe motiv că acolo ar trebui să se amplaseze o statuie a Regelui Ferdinand și nu a altcuiva, de parcă cineva i-ar fi împiedicat pe respectivii să ridice (și) o statuie a Regelui Ferdinand, de parcă nu ar mai exista alt spațiu potrivit pentru o încă o statuie în jurul clădirii respective și de parcă Jean Bălin nu ar fi fost el însuși un rege în felul său, adică un rege al culturii și gândirii. De aceea, ca să prevină ceva incidente neplăcute, organizatorii au procedat ca la susținerea publică a tezei de doctorat de către Elena Ceaușescu, anume au anunțat pentru dezvelire ora 13.00, dar au ținut evenimentul cu vreo jumătate de oră mai devreme, cu o prezență mai discretă, dar cert partizană  și non-vindicativă. 
Ironia obiectivă este că acuma, săptămâna trecută, se declarau monarhiști de ocazie, anti-Bălin, indivizi care în urmă cu vreo 20 de ani erau, în primul rând, împotriva Regelui Ferdinand, care se pronunțau vehement împotriva ideii ca Liceul Pedagogic să-și reia numele de „Regele Ferdinand”, nume pe care l-a purtat cu nedisimulată mândrie în perioada interbelică. Placa repetată a acestei retorici este că: „ce a făcut Bălin pentru Sighet?”, interogație care denotă lipsă de înțelegere față de cultura majoră ca atare, față de faptul că o personalitate de mare anvergură „face ceva” pentru o localitate oarecare în mod involuntar, prin simplul fapt că s-a născut sau a trăit o vreme acolo. Cine ar mai fi auzit azi de satul Rășinari de lângă Sibiu, dacă acolo nu s-ar fi născut Goga și Cioran, sau cine ar mai fi auzit azi de fostul sat Hordou de pe Valea Sălăuței, actualmente numit Coșbuc, dacă acolo nu s-a fi născut poetul George Coșbuc? Încă o dovadă că Jean Bălin a fost un om mare este că, iată, el stârnește invidii ignobile și resentimente inavuabile, chiar și la peste nouă ani de la moartea sa.
Dincolo de oricare alte considerente conjuncturale, statuia lui Jean Bălin este o reușită estetică de for public prin ea însăși. Sculptorul băimărean Ion Marchiș, de altfel un prieten apropiat al  filosofului nostru, a reușit să-i redea foarte bine caracterul, un zâmbet fin pe buze, semn al unei ironii caustice à la Voltaire, privirea marcată de un astigmatism superior, care îi permitea să privească lumea de sus și să emită răspunsuri în doi peri.
Statuia a fost realizată integral pe cheltuiala unui grup de inițiativă privată, condus de către prof. univ. dr. ing. Ștefan Marinca din Irlanda, format din câțiva foști prieteni ai lui Jean Bălin, care au contribuit generos la finanțare și care, unii dintre ei, au preferat să rămână anonimi. Nici Primăria municipiului Sighet, beneficiara într-un sens a acestui monument de for public, și nici primarul Ovidiu Nemeș personal (cu origini în Călinești, ca și Jean Bălin) nu au contribuit cu absolut nimic, după cum nu au contribuit cu nimic nici mulți dintre foștii elevi ai filosofului, azi oameni cu stare, și pe care Jean Bălin i-a făcut oameni.
Asta însă nu l-a împiedicat pe dl. primar al municipiului Sighet Ovidiu Nemeș să caute să își adjudece evenimentul pentru sine, în sensul vizibilității publice, să condiționeze prezența sa la ceremonie de absența altor persoane din opoziție, și să țină el însuși singurul discurs mai amplu, menit să sugereze o relație privilegiată a sa cu filosoful omagiat, vrând parcă să împlinească neapărat profeția lui Eminescu din Scrisoarea I:  „Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un mititel, / Nu slăvindu-te pe tine,  – lustruindu-se pe el”.  
                                                                  *
Filosoful Ion Bălin s-a născut în 1947 în Călineşti. A absolvit Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei în anul 1966, după care a urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde este remarcat ca un vârf al generaţiei sale. A fost profesor de filosofie la liceele „Dragoş Vodă” și Pedagogic din Sighet, între 1972–1978. În anul 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a  Institutului Politehnic din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 2001, când pleacă la Universitatea „Titu Maiorescu” şi funcţionează aici ca profesor universitar până la sfârşitul prematur al vieţii sale, în anul 2006. Doctoratul în Filosofie îl susţine la Universitatea din Bucureşti în 1984, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. După 1990, Jean Bălin este fondatorul şi mentorul celebrului săptămânal de satiră politică „Academia Caţavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foşti studenţi ai profesorului Bălin. Între anii  1997 – 2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestaţie diplomatică excepţională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, fiind adus aici de către congenerul său Andrei Marga, de care l-a legat o strânsă şi îndelungată prietenie.
Cărţile  pe care le-a lăsat în urma sa sunt:  Reflecţii de semiologia literaturii, Pan Publishing House, 1995;  Silogistica tradiţională şi modernă. Contribuţii româneşti, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 (Premiul Academiei Române, 1997);  Forme şi operaţii logice,  Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998;  Sociologia  noologică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003.


                  Nicolae IUGA